Este posibil ca Uniunea Europeană să exploreze opțiuni de cumpărare în comun de echipamente militare – dar nu vă așteptați ca bugetul UE să scoată banii.
Comisarul european pentru buget Johannes Hahn a respins, joi, rapoartele conform cărora UE ar putea finanța echipamente militare prin resurse proprii – o dezbatere care a apărut în timp ce blocul analizează planuri de a negocia în comun contracte de muniție în numele mai multor țări.
„[It’s] imposibil din cauza tratatului”, a declarat comisarul austriac reporterilor. „Am fost foarte clar ce este posibil datorită tratatului nostru și ce nu este posibil.”
În schimb, el a subliniat așa-numita Facilitate europeană pentru pace (EPF) – un fond care a fost folosit pentru a rambursa țărilor armele donate Ucrainei. EPF, un fond de bani „în afara bugetului”, este, de asemenea, structurat pentru a permite membrilor UE din afara NATO să trimită Ucrainei ajutoare neletale.
„Aceasta este o structură interguvernamentală în care fiecare stat membru poate contribui și oferi sprijin”, a spus Hahn.
Dar EPF – cândva o operațiune puțin cunoscută care a devenit centrală pentru răspunsul militar al UE la războiul Rusiei din Ucraina – este aproape de epuizare. Acesta a fost deja completat de nenumărate ori, iar înalți oficiali ai Comisiei Europene au declarat în privat că funcția sa trebuie reevaluată în acest an.
Acum, EPF este atrasă în conversații despre scopurile comune de muniție ale blocului – o mișcare care vine pe fondul temerilor că Ucraina nu mai are gloanțe. Ideea este de a obține prețuri mai mici, punând UE să negocieze în numele mai multor țări, iar apoi să trimită muniția în Ucraina și, eventual, în țările europene.
Pentru a ajunge acolo, oficialii Comisiei explorează modalități de stabilire a acordurilor de cumpărare în avans care să permită UE să-și aprovizioneze armamentul în mod colectiv de la companii de apărare.
Președintele Comisiei, Ursula von der Leyen, a confirmat recent că discuțiile sunt în desfășurare.
„Acum este momentul să accelerăm producția de produse standardizate, muniție standardizată”, a spus ea la Conferința de securitate de la München. „Nu se poate să fim nevoiți să așteptăm luni și ani pentru a putea, înainte de a fi capabili să ne realizăm din nou.”
Ideea de a pune în comun resursele pentru a procura arme și pentru a aborda epuizarea stocurilor militare ale Europei în timp ce transportă muniții în Ucraina nu este o idee nouă.
În noiembrie, Borrell și comisarul UE pentru piața internă, Thierry Breton, au scris o scrisoare miniștrilor apărării – raportată pentru prima dată de POLITICO – sugerând un plan comun masiv de achiziții de arme. Ei au comparat-o cu pandemia de coronavirus, când țările UE au permis Bruxelles-ului să negocieze un contract la nivelul întregului bloc pentru cumpărarea de vaccinuri.
Dar ideea a căpătat din nou teren în urma unei intervenții a prim-ministrului estonian Kaja Kallas la începutul acestei luni la un summit al liderilor UE.
În vreme ce Ucraina aruncă zeci de mii de obuze de artilerie pe zi, Occidentul se luptă să țină pasul.
Conform propunerii Kallas, UE ar aranja achiziționarea de echipamente de apărare la fel cum a făcut-o cu vaccinurile COVID în timpul pandemiei de coronavirus. Dar armele sunt mai încărcate din punct de vedere politic decât vaccinurile, având în vedere că, istoric, UE s-a ferit să acționeze ca o uniune a apărării, un rol mai aliniat cu capacitățile NATO.
Deși Comisia a propus deja un nou fond care ar contribui la achiziționarea de capacități de apărare — Actul european privind consolidarea industriei de apărare prin achiziții comune (EDIRPA) —, își propune doar să aloce 500 de milioane EUR și parcurge procesul instituțional al UE într-un ritm lent.
Hahn a spus că obținerea unui acord cu privire la propunerea EDIRPA până la sfârșitul anului este „ambițioasă”.