Opiniile exprimate în acest articol sunt ale autorului și nu reprezintă în niciun fel poziția editorială a Euronews.
Odată cu doborârea celui de-al patrulea „obiect aerian fără pilot” peste spațiul aerian al SUA în cel puțin opt zile, tensiunile în Pacific ating niveluri pe care nu le-am mai văzut din adâncurile Războiului Rece.
În timp ce războiul din Ucraina a menținut concentrarea globală asupra Europei, incidentele cu baloanele ar putea fi momentul decisiv pe care cărțile de istorie îl amintesc mai târziu ca fiind scânteia care a făcut ca politica externă a SUA și a Europei să pivoteze în cele din urmă către Asia.
În timp ce retorica venită din Beijing și Washington a crescut constant, SUA și-au pregătit treptat intrarea în arena Pacificului, formând noi alianțe și parteneriate strategice.
Bruxelles-ul a reacţionat rapid şi a ajuns din urmă.
Ambele puteri și-au dat seama de importanța poziționării în Asia pentru a nu deveni relicve ale trecutului, deoarece regiunea promite să fie principalul motor al creșterii economice globale.
Cu toate acestea, SUA și UE vor trebui să utilizeze strategii diferite bazate pe punctele lor forte respective pentru a-și crea cu succes o prezență semnificativă în Asia.
Intențiile Washingtonului în Asia sunt clare
SUA deține deja o poziție puternică în Asia Pacific, fiind al doilea cel mai important partener comercial pentru majoritatea națiunilor și peste 120 de baze militare din regiune.
Pe măsură ce ostilitatea Beijingului în Asia de Sud-Est crește, aceasta a împins națiunile din regiune să caute descurajarea SUA pentru a le garanta suveranitatea.
Țări precum Indonezia și Filipine au început să-și exprime îngrijorările repetate cu privire la tacticile coercitive ale liderului chinez Xi Jinping, inclusiv mai multe voci la Forumul Economic Mondial de la Davos din acest an.
Există o oportunitate pentru SUA de a oferi o echilibrare a puterilor națiunilor care sunt din ce în ce mai mici în sfera de influență a Beijingului.
Lansarea recentă a Acordului Cadru Economic Indo-Pacific (IPEF), care include 12 națiuni regionale și exclude China, este o dovadă a acestui apetit.
Administrația Biden ar trebui să folosească IPEF ca o rampă de lansare pentru a accelera și întări legăturile economice și militare cu orice națiune din Asia de Sud-Est care încearcă să echilibreze influența Chinei și să le asigure suveranitatea la fel de mult ca și securitatea lor economică.
Anunțul recent privind accelerarea Acordului de cooperare consolidată în domeniul apărării dintre SUA și Filipine, care oferă acces la patru noi baze militare din Filipine pentru armata americană, este dovada acestui lucru.
Aliații producători de energie sunt cheie în compensarea influenței Chinei
SUA posedă un al doilea avantaj cheie – statutul său de națiune producătoare de energie. Acest lucru îi oferă potențialul de a proteja securitatea energetică globală și accesibilitatea, deoarece criza aprovizionării cu energie amenință stabilitatea politică și economică în întreaga lume. Acest lucru necesită totuși aliați producători de energie.
Arabia Saudită obișnuia să dețină această funcție specială. Cu toate acestea, apropierea din ce în ce mai mare de Rusia și, recent, China, și-a încordat relația cu Washingtonul.
Emiratele Arabe Unite au făcut eforturi pentru a umple golul.
A contribuit la protejarea intereselor SUA în regiune încercând să descurajeze Arabia Saudită să adopte o reducere a producției de petrol în OPEC+ anul trecut, când prețurile erau deja peste nivelurile de dinainte de pandemie.
Legăturile dintre Washington și Abu Dhabi vor deveni mai puternice, deoarece Emiratele au, de asemenea, capacitatea de a exercita influență în Africa, Orientul Mijlociu și Asia și pot ajuta SUA să-și schimbe atenția în regiune.
Bruxelles joacă un alt joc
Pe de altă parte, strategia Europei a fost foarte diferită.
Puțin mai oportunist, Bruxelles-ul s-a concentrat pe punerea în comun a resurselor sale colective pentru a oferi investiții semnificative pentru a-și asuma un rol de lider global mai puternic în viitor.
Proiectele faruri europene din cadrul Global Gateway Initiative oferă țărilor în curs de dezvoltare o alternativă la amploarea strategică a Chinei în cadrul Inițiativei Belt and Road, prin care Beijingul își demonstrează puterea de-a lungul rutelor comerciale strategice prin dezvoltarea de porturi, proiecte energetice și rețele de telecomunicații.
UE are mai multe proiecte planificate în curtea din spate a Chinei, cum ar fi un parteneriat de tranziție energetică cu Indonezia și un proiect de conectivitate digitală în Filipine.
Același lucru este valabil și pentru planurile din curtea Rusiei, cum ar fi un proiect de hidrogen în Kazahstan, care devine un partener din ce în ce mai important pentru Europa în problemele viitoarei aprovizionare cu energie și materii prime.
În plus, Bruxelles plănuiește o legătură de transport în Asia Centrală, două proiecte în Mongolia și o hidrocentrală în Tadjikistan.
Inimile și mințile sunt cel mai bine câștigate prin putere economică
În era competiției strategice, încheierea de acorduri și o abordare ambițioasă a parteneriatelor cu economiile ASEAN sunt exact ceea ce este încă necesar pentru UE.
La rândul său, angajamentul bilateral cu giganții Asiei de Sud-Est, Indonezia și Filipine, va consolida argumentele pentru Sfântul Graal al diplomației sale comerciale indo-Pacific: un acord comercial UE-ASEAN ar putea și ar trebui să ducă la un acord de liber schimb pentru a stimula creșterea și putere de ambele părți într-o zi.
Există abordări bune în acest sens de la care atât Washingtonul, cât și Bruxelles-ul pot învăța și, mai bine, să lucreze în mod colectiv.
Pe măsură ce pivotul se desfășoară, SUA și UE nu trebuie să uite că cea mai puternică armă din arsenalul lor este puterea lor economică. Poți, într-adevăr, să te lupți cu baloanele cu dolari și euro.
Cei doi ar trebui să clarifice acest mesaj, de asemenea, atunci când reprezentanții lor se întâlnesc cu principalul oficial de politică externă al Chinei, Wang Yi, la Conferința de securitate de la München, care are loc în acest weekend.
Oliver Rolofs este expert în securitate și comunicare strategică. Anterior a fost șeful de comunicații la Conferința de securitate de la München, unde a înființat Programul de securitate cibernetică și securitate energetică.
La Euronews, credem că toate punctele de vedere contează. Contactați-ne la [email protected] pentru a trimite propuneri sau propuneri și pentru a fi parte din conversație.