Jean De Ruyt este un fost diplomat belgian și a servit ca reprezentant permanent al Belgiei la Uniunea Europeană, NATO și ONU. A fost și director general pentru afaceri politice la Ministerul belgian de externe.
2022 a marcat o schimbare fundamentală pentru Europa. Agresiunea brutală a Rusiei împotriva Ucrainei și renașterea dinamicii tradiționale de securitate au adus mai multe transformări în ultimul an decât în ultimele trei decenii la un loc; au fost zdruncinate bazele pe care s-a construit echilibrul post-Război Rece; și multe națiuni se confruntă acum cu schimbări profunde, securitatea fiind în centrul provocării.
Uniunea Europeană și instituțiile sale nu sunt testate atunci când vine vorba de a se confrunta cu astfel de momente cruciale din istorie, dar viteza de accelerare cu care se desfășoară evenimentele mondiale majore înseamnă că blocul trebuie să planifice strategic pe termen lung. Și în timp ce războiul din Ucraina este, fără îndoială, cea mai îngrijorătoare amenințare din împrejurimile noastre imediate – una pentru care UE și aliații săi s-au mobilizat într-un mod fără precedent – nu este singura provocare sistemică care se profilează la orizont.
Ceva este în mișcare dincolo de granițele Europei.
Indo-Pacificul este o putere economică de importanță primordială, care găzduiește aproape 60 la sută din populația lumii, iar greutatea economică, demografică și politică în creștere a regiunii a făcut din aceasta un jucător influent în relațiile internaționale, precum și unul necesar în abordarea provocărilor globale.
UE și-a oficializat interesul față de regiune în 2021, prin Strategia UE pentru cooperare în Indo-Pacific și, întrucât blocul urmărește acum să urmărească autonomia strategică, să mențină și să-și consolideze influența politică și să protejeze valorile democratice pe baza cărora a fost construit, trebuie să se implice activ cu regiunea. De asemenea, trebuie să-și țină aproape prietenii din Indo-Pacific cu agende cu adevărat compatibile, în special din punct de vedere al securității – iar Japonia este unul dintre acești aliați.
Nu numai că UE și Japonia au interese comune în Asia-Pacific – nu în ultimul rând când vine vorba de China – ele împărtășesc și valori fundamentale: democrația, drepturile omului și o viziune a sistemului internațional ca mecanism bazat pe reguli comune, mai degrabă decât pe forta bruta.
Recent, asertivitatea Chinei, precum și provocările mai frecvente din partea Coreei de Nord, au determinat Japonia să pună un nou accent pe securitatea maritimă, iar Tokyo și-a îmbunătățit capacitățile de apărare în consecință. Cea mai recentă Strategie de Securitate Națională a țării subliniază mai multe inițiative relevante care vizează consolidarea apărării și asigurarea siguranței și deschiderii Indo-Pacificului, prin extinderea cooperării militare și creșterea rezistenței infrastructurii sale cibernetice.
Japonia este dornică să se angajeze cu parteneri care au aceleași opinii pe acest front, iar UE ar trebui să ia în considerare. Diplomația Japoniei a fost strâns aliniată cu G7 și face câțiva pași pentru a-și consolida relația cu NATO, precum și pentru a-și aprofunda legăturile directe cu Ucraina și vecinii săi europeni.
Interesele Japoniei se suprapun în mod semnificativ și cu cele ale Europei față de China. În comparație cu alte țări implicate în regiune, UE și Japonia văd în China atât un concurent îngrijorător, cât și un partener comercial important – unul a cărui cooperare va fi fundamentală în abordarea provocărilor timpului nostru, în special a schimbărilor climatice.
Gestionarea relațiilor cu China se va reduce astfel la atingerea echilibrului corect între cooperare și confruntare, dialog și rivalitate. Va necesita interacțiune continuă și efort din ambele părți. Sau, în cuvintele unui înalt diplomat detașat în UE, „Rusia este ca o furtună, China este ca schimbările climatice”. Și n-ar fi putut avea mai multă dreptate.
Vizitele recente la Beijing ale președintelui Consiliului European Charles Michel și ale cancelarului german Olaf Scholz mărturisesc tocmai intenția UE de a menține ușa diplomatică deschisă. Iar Japonia, fiind atât de apropiată din punct de vedere geografic și interconectată economic cu Regatul de Mijloc, se confruntă cu aceeași provocare ca și UE, pe lângă preocupări mai directe de securitate.
Din acest motiv, asistăm la o creștere a apetitului pentru o colaborare mai strânsă cu Japonia din partea instituțiilor UE, ceea ce sugerează că intrăm într-o epocă de aur a relațiilor UE-Japonia.
În acest scop, în doar câțiva ani, au fost semnate trei acorduri majore: Acordul de parteneriat economic istoric, Acordul de parteneriat strategic UE-Japonia și Parteneriatul pentru conectivitate durabilă și infrastructură de calitate. Mai mult, citind Declarația comună semnată în timpul summitului UE-Japonia din mai 2022, este posibil să înțelegem cât de largă este terenul nostru comun.
Acest lucru este în special când vine vorba de securitate și apărarea valorilor pe care le susținem și include condamnarea fermă a agresiunii nemiloase a Rusiei, sprijinul Ucrainei și Taiwanului, voința de a asigura securitatea maritimă a Indo-Pacificului, angajamentul pentru o libertate liberă. și spațiul cibernetic deschis și opoziția față de testarea rachetelor nucleare de către Coreea de Nord. Chiar luna trecută, prim-ministrul Fumio Kishida a vizitat Europa pentru a urmări legături mai strânse de apărare, iar o delegație a Parlamentului European a mers la Tokyo pentru a discuta despre securitatea cibernetică.
Totuși, această relație strânsă cu Japonia nu se limitează doar la chestiuni comerciale și de securitate. De asemenea, include cele două priorități fundamentale pe termen lung ale Europei – digitalizarea și tranziția ecologică.
Prin Alianța Verde UE-Japonia și Parteneriatul Digital Japonia-UE, cele două părți și-au sporit colaborarea în aceste domenii. Și datorită acestei poziții comune consolidate, va fi posibil să încurajăm și să sprijinim restul lumii să urmărească o digitalizare mai echitabilă și mai rapidă și o tranziție ecologică – în special în timpul viitoarelor reuniuni ale comunității internaționale, cum ar fi COP 28.
Toate aceste elemente indică faptul că următorii ani ar putea reprezenta un punct de cotitură pentru relațiile UE-Japonia. Este timpul să îmbrățișăm o nouă apropiere, fără precedent.